Satelit cel aiurit
Satelit a ajuns la noi cand era cat un pumn – un pumn pufos si speriat, aruncat de cineva impreuna cu cei 3 frati ai lui pe marginea unei sosele intens circulate. Pentru ca erau pufosi si mici au avut noroc si au fost adoptati – si desi, din fericire, ceilalti fratiori ai lui sunt si acum iubti in familiile lor initiale, Satelit, odata ce a trecut de la stadiul de mic si pufos s-a decis ca mai mult de un tarc uitat in fundul unei curti nu merita. Asa l-am gasit dupa mai bine de un an de la adoptie (interval in care l-am mai vizitat, gasindu-l in conditii bune), moment in care am si decis sa il luam de acolo. Soarta ii era pecetluita – urma sa devina un catel uitat intr-un fund de curte pentru ca stapanii s-au plictisit de el. Va rugam, ganditi adoptiile pe termen lung – pe viata, pentru ca vorbim de vieti aici si nu de obiecte!
Acum, dupa cativa petrecuti in adapost, Satelit a ajuns la casuta lui, ce speram noi ca va fi pe viata, in Suedia.