Membrii Echipei
Bora Finuca
Presendinta - Fondatoarea asociatiei
Stefania
De cand ma stiu a persistat in mintea mea un gand: “pentru ca stiu ca orice vietuitoare este in primul rand un suflet, cum pot eu diferentia intre suflete? Si oare as putea eu spune ca unul este mai valoros decat celalalt?”
Crescand, aceasta intrebare s-a chiar elaborat, devenind: ” Cum pot oamenii hotara ca un suflet (al lui) este mai valoros decat orice alt suflet?”. Am pus aceasta intrebare multora de-a lungul timpului, fie ei chiar si persoane apropiate de divinitate, iar raspunsul nu a venit ca sa explice suprematia sufletului omului, la modul la care el sa aiba dreptul de decizie asupra celorlalte suflete.
Asa am ales eu, acum 10 ani, sa ajut aceste suflete si mi-as dori ca toti acei carcotasi, care urla “de ce nu ajuti oameni”, sa inteleaga ca eu am o afinitate speciala pentru animale si ca imi doresc din tot sufletul ca cei care au o afinitate pentru oameni sa si-o puna in practica, mai degraba decat sa dea lectii altora, in timp ce ei stau comod in fata televizorului.
Maria
M-am alaturat echipei Arca lui Noe in 2012 si…
…Imi place sa salut cateii pe care ii intalnesc si sa le zambesc…si nu ma supar daca nu imi raspund chiar toti;
…Toate animalele pe care le intalnesc au un nume dat de mine – in ciuda stapanilor dar in deplina concordanta cu…natura;
…Imi place sa cred ca daca imi doresc suficient de mult, cand sunt la mare ma intalnesc cu delfinii (fapt dovedit si imortalizat! );
…Cred cu tarie ca numele cele mai potrivite pentru pisici sunt cele de medicamente (incercati sa le contestati efectul…dovedit clinic!).
Cristina
Sunt alaturi de Arca de cativa ani, si de fiecare data cand sunt intrebata “Ce poate face un voluntar”, raspunsul meu este: “Ce nu poate sa faca?!”.
Timpul mi-a dovedit ca legatura care se creeaza intre cei ce voluntariaza in adapost si cateii pe care ii ingrijim sunt mai puternice decat putem spera cand trecem pragul adapostului.
Monika
Ma numesc Mónika si intodeauna am participat, la inceput pasiv ( prin donatii sau alte actiuni) la bunastarea animalelor, dar in ultima perioada am inceput sa simt ca nu este suficient, asadar am ales sa ma alatur asociatiei.
Din cauza unor cazuri izolate, animalele din Romania au inceput sa fie tratate si mai rau. Tot din cauza acestor cazuri izolate situatia in Romania a regresat vreo 10 ani in privinta cainilor comunitari si cazurilor de abandon. Nu pot face foarte multe, dar incerc tot ce imi sta in putere.
Cristina
De când ma stiu, adoram sa mângâi animalute de toate dimensiunile. Nu era de ajuns sa ma uit la ele, eram cea mai fericita daca puteam sa ma asez lânga ele, sa le iau în brate si sa uit de timp.
M-am alaturat Asociatiei aproape întâmplator, si la sfârsitul primei zile de voluntariat am ajuns acasa cu o câtelusa proaspat sterilizata în foster. Si asa a pornit avalansa de bucurii, peripetii, sperante si câteva lacrimi care-mi face zilele mai frumoase, bucuriile mai nuantate, sufletul mai linistit.
Nu am crezut ca am nevoie de o alta sursa de energie, dar acum n-as da pentru nimic ceea ce-mi ofera odraslele pe care le am în foster.
Mai stati pe gânduri? Va spun eu, aveti numai de câstigat!
Neli
Doamna Neli an dupa an depune eforturi imense in procesul de colectare, centralizare si depunere a fiselor de redrirectionare a impozitului.
